aici e curat, este bine, racoare,
lumina e blanda, vecinii tacuti,
noi toti ne gandim la acelasi cuvant:
recuperare
pe-aici nu sunt caini
pana la gat in cearsafuri sunt fete placute, frumoase
in dreapta un fost alpinist ne spune in soapta o gluma
-hei fii atent ai inceput sa te misti-
unii zambesc pe sub fard,
eu imi repet obsesiv
fii calm, ce e mai rau a trecut,
esti inca la rand si pe fisa ai numarul 7
au mai facut o morga-n oras,
e curat, este bine, racoare,
lumina e blanda, vecinii tacuti2.atat de usor s-a inaltatsi a trecut linia aceea subtire
de parca s-ar fi evaporat,
s-a ridicat a facut cu naturalete pasul si
acum era de cealalta parte
Ma privea in fata cu ochii mirati
ca si cum eu as fi fost strainul,
ca si cum eu proveneam dintr-o zona atat de indepartata incat
noaptea, acolo,
era doar o gaura alba in care au disparut amintirile
si in care numele ei era un univers aspru,
extrem de lucid si mult prea atent pentru a se lasa cuprins
numele ei,
ah numele ei inscris pe neasteptate
in registrul cu d c s3.... mi se albeau ochii pe intuneric,descopeream natura umana
si intelegeam de ce mi s-au pus la picioare pungile cu var
Unii lustruiau muntii pregatindu-i pentru sezonul de iarna,
altii imi ocoleau privirile si ma intrebau
daca stau comod asa cu zapezile incolacite pe piept4.... sunt de prisos atatea intrebari despremonezile de arama carora eu le priveam de jos in sus pajura.
Infasurat in panza negociam dreptul la radacina al copacilor
in timp ce deasupra oamenii crapau pe la colturi
eu le adunam caltii ii linisteam
si ii acopeream cu sacaz fara sa le arat motivul
pentru care in sinea mea erau numai zambete5.le simteam prin toti porii fierea din sange,pentru ei nu eram suficient de inalt,
asteptarile lor cristalizau atat de usor,
incat fara voie mainile mele incrucisate la spate
striveau intre palme scarabeul de aur.
Peste fetele lor albe cobora cate-o umbra,
un gand despre viitorul cu picioarele lipite la gura,
iar atunci cand se lasa noaptea, in orasul niciodata satul,
ma cocotau pe un scaun si cu pliscul de fier mi-aratau fara graba
de cine sa fug6.Prietenul meu cel mai bun locuiaacum intr-o punga de plastic era bine
agatat de un zid cu patru picioare
Din cand in cand mai treceam pe la el
il trageam afara sprijinit de cal se aerisea
intr-o atitudine razboinica
eu trebuia sa fiu atent sa nu-i cada limba
Inainte de a pleca il mai stergeam o data
de praf si ii numaram coastele
erau toate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu